Anxietatea in izolare. Cum o depasim

In contextul actual, cand dintr-odata trebuie sa petrecem mult timp in izolare, pot aparea o multime de tulburari care ne pot face misiunea de a sta in casa mai grea, mai chinuitoare! Astazi vorbim despre anxietate cu psihologul Loredana Mocescu.

 

L.C: Ce este anxietatea?

L.M: Anxietatea este o stare de neliniste, de ingrijorare, de asteptare incordata, insotita de palpitatii, jena in respiratie, etc. Pe de altă parte, anxietatea este o emotie fara de care supravietuirea si dezvoltarea noastra, ca specie umana, nu ar exista, putand fi un factor ce uneori ajuta la mobilizarea resurselor noastre interioare in fata unor obstacole dificile.

 

L.C: Care sunt simptomele unui om pe care “il paste“ o tulburare de anxietate?

L.M: In aceasta perioada de tensiune, multi dintre noi putem deveni nervosi sau anxiosi pentru ca trecem prin dificultati de natura emotionala, financiara sau familiala. Pentru unii oameni, totusi, anxietatea devine mai puternica astfel incat viata le este afectata profund si este recomandat sa ceara ajutor de specialitate. Se manifesta printr-o grija excesiva, ingrijorarile ii coplesesc, lucruri simple ajung sa li se para, sa le simta ca fiind  “prea mult” in viata lor. Daca simtiti ca ceva e prea mult in viata voastra, eu recomand sa cereti ajutorul celor din jur si in acelasi timp si ajutorul unui specialist, sa nu amanati acest aspect sperand ca o sa treaca de la sine.

 

L.C: Depresia este sinonima cu anxietatea?

L.M: Anxietatea si depresia sunt afectiuni distincte, dar care pot coexista, alterna si se pot influenta reciproc. Anxietatea si depresia se asociaza frecvent. Asemanarile dintre cele doua afectiuni constau in prezenta gandirii negative asupra lucrurilor. Depresia este o stare sufleteasca de tristete asociata cu neliniste, anxietate, descurajare, deprimare. Persoanele care sufereau de depresie inaintea acestei pandemii, pot avea stari accentuate ale anxietatii si este important sa primeasca sprijin de specialitate in acest moment.

Acum este mare nevoie sa tinem aproape unii de ceilalti, sa manifestam interes si empatie fata de cei din jurul nostru, sa ii sunam, sa vorbim cu cei dragi, sa ne sprijinim unii pe ceilalti, sa comunicam des cu prietenii, rudele, sa nu ne izolăm la nivel de comunicare, sa lasam persoanele din jur sa ne ajute, sa invatam puterea lui: Impreuna e mai usor!

 

L.C: Ce face diferenta?

L.M: Conteaza cat de “prea mult”, adica de intens, cat de des simtim aceasta emotie, pe de o parte si ce instrumente detinem pentru a regla starea de anxietate, pe de alta parte, pe scurt cum ne tulbura viata tulburarea de anxietate.

 

L.C: Cum facem sa nu picam in aceasta “capcana” pe perioada in care trebuie sa ne petrecem foarte mult timp acasa, in izolare?

L.M: Din punctul meu de vedere, ca specialist in atasament, aceasta izolare ne forteaza sa retraim o stare de anxietate, de separare de undeva, de demult, din perioada 0-1 ani a noastra. Spun retraire pentru ca suntem generatia care nu a beneficiat prea mult de ingrijirea mamei in epoca comunista, cand mamele se intorceau la serviciu sau la munca foarte devreme.

Iata cum o situatie aparent noua in viata noastra aduce la suprafata o rana veche, nevindecata: anxietatea de separare, aceasta izolare, separare de mediul obisnuit de viata, de prieteni, de tot ceea ce devenise rutina in viata noastra.

Anxietatea de separare este teama sau suferinta care poate afecta atat copiii, cat si adultii, atunci cand se gandesc la separarea de casa sau de oamenii de care sunt atasati. De altfel, vorbim de sentimentul de nesiguranta la care am muncit cu totii atâtia ani cand am alergat in stanga si in dreapta sa muncim, sa strangem, sa avem de toate, sa nu ne prinda nimic nepregatiti. Cu totii am cautat siguranta prin actiunile noastre, nu e momentul sa ne accentuam starea de nesiguranta, de anxietate, sa ne invinovatim ca nu am facut altfel lucrurile. E dovedit ca regretele ne tin prinsi in capcana trecutului si ne programeaza, prin invinovatire, sa repetam greselile, nu sa invatam lectiile desprinse din trecut.

 

L.C: Ce activitati ne recomanzi “in house”? Benefice  pentru minte si suflet, de ce nu!?

L.M: Pentru a evolua, pentru a invata ceva din aceasta situatie, este nevoie de activarea unei super-puteri: blandetea si compasiunea fata de noi insine, prima data, dar si fata de ceilalti. E important sa avem grija sa nu intrăm pe un program vechi, de sacrificiu, ci sa ne incarcam propriile rezervoare cu afectiune, iubire, energie pentru a avea de unde oferi, sa oferim celor din jurul nostru din preaplin, nu din ce nu este, din gol.

Eu recomand acum:

  • sa ne oferim timp noua, acum avem timp prin intermediul unor activitati precum: meditatie sau rugaciune, fiecare cum prefera, yoga sau exercitii fizice usoare, exercitii de respiratie constienta, de exemplu prin plasarea palmei pe stomac si inspirand/expirand profund de 5-6 ori in special atunci cand apar stari de panica, lectura sau de ce nu, sa bei o cana cu ceaiul tau preferat.
  • un jurnal al recunostintei ar ajuta mult la cultivarea unei stari de echilibru. In aceste momente de instabilitate, in care creierul nostru cauta justificari, sa ne amintim ca fericirea este circumstantiala, iar bucuria este asociata cu spiritul si cu recunostinta. Daca avem copii putem crea cu ei borcanul magic al recunostintei, luam un borcan pe care il decoram si rugam fiecare membru al familiei sa scrie, zilnic, cate un lucru pentru care este recunoscator. La finalul acestei perioade putem crea o ghirlanda a recunostintei cu toate aceste biletele si astfel vom reusi sa ramanem conectati unii cu ceilalti.

 

 

 

 

Anxietatea in izolare. Cum o depasim