Alergarea ca stil de viata

Acum cateva luni am hotarat sa ma apuc de alergat, vazusem deja pe Facebook evenimentele comunitatii Ploiesti Running Club si imi doream sa experimentez bucuria care se citea pe fetele acestora in fotografii. Nu am fost vreodata buna la sport, ba din contra, dar am facut-o! Mi-a placut extraordinar de mult sentimentul de a concura tu cu tine in fiecare duminica dimineata, dar nu e doar despre asta. E despre relaxarea psihica pe care am simtit-o dupa alergare. E despre oamenii care formeaza comunitatea PRC. E despre energia buna cu care pleci dupa alergare. Odata cu perioada de izolare am simtit ce mare bucurie era ora de alergat de duminica. La alte evenimente/competitii nu am ajuns pana acum, dar am in plan!

Astazi am invitat-o pe Lelia Grigore, unul dintre fondatorii PRC (celalalt membru fondator este Ciprian Pavelescu) sa ne povesteasca despre cum va fi anul acesta cu competitiile de alergare si despre experienta ei in izolare.

 

L.C: Cum s-a resimtit izolarea pentru o persoana care era atat de familiarizata cu miscarea?

L.G: A fost o perioada cel putin interesanta, care a avut atat parti bune, cat si parți nu tocmai usoare. Nu-mi amintesc o alta perioada din viata mea in care sa fi petrecut atat de mult timp in casa. Asadar, da, izolarea a insemnat, aparent, mai putina miscare pentru ca au fost excluse mare parte din activitatile fizice zilnice „obisnuite”, ca mersul la birou. Dupa primele zile de izolare mi-am dat seama ca e absolut necesar sa pot compensa cu alt tip de miscare, asa ca am inceput sa fac aerobic si yoga. De asemenea, am iesit sa alerg pe langa casa, respectand toate masurile de siguranta.

Din perspectiva profesionala, mi-au lipsit mult toate activitatile pe care le faceam in mod curent, mersul la birou, intalnirile cu clientii, conferintele. In ceea ce priveste sportul, cel mai mult mi-au lipsit alergarile alaturi de colegii din comunitatea Ploiesti Running Club, iesirile la munte si competitiile de alergare, pentru starea pe care mi-o da acest tip de activitate.

 

L.C: Cum a rezistat comunitatea PRC unita in aceasta perioada?

L.G: Eu simt ca a ramas la fel de unita. Perioada aceasta a venit intr-un moment in care grupul era deja sudat si cred ca si asta a contat. Exista bine conturat un vibe al grupului, o stare de spirit comuna. Am tinut legatura permanent, ne-am vazut pe zoom, ne-am incurajat reciproc si cred ca ne-am sustinut in a avea o stare de spirit buna. Membrii comunitatii au fost foarte uniti si nu doar in ceea ce priveste sportul. Au fost situatii, in aceasta perioada, cand solidaritatea celor din comunitate a fost impresionanta. Sunt convinsa ca dupa aceasta perioada comunitatea Ploiesti Running Club va reveni cu multa pofta de sport si cu energie pentru toate proiectele care vor urma, legate de miscare, dar si de socializare prin sport.  De indata ce restrictiile vor fi eliminante, vom serba un an de existenta si deja am inceput sa ne organizam in acest sens, pentru ca membrii comunitatii merita din plin o aniversare frumoasa.

 

L.C: Povesteste-ne ceva despre performantele membrilor PRC din cadrul evenimentului caritabil de sprijin pentru copiii cu autism.

L.G: Evenimentul ”Alerg pentru autism” a avut loc in weekendul 2-3 mai. Initial, acesta trebuia sa aiba loc la Marea Neagra si era conceput ca un eveniment de anduranta: alergare pe parcursul a 24 ore, de minim 100 km. Data fiind situatia, evenimentul s-a reorganizat, fiecare concurent putand alerga langa domiciliu sau chiar in casa. Suntem mandri si onorati sa avem trei participanti in cadrul acestei competitii si o sa incep cu Zoltan Kiss, care a alergat in scaun rulant, parcurgand 231 km (cei mai multi din cadrul concursului), fiind si singurul concurent cu dizabilitati fizice. Efortul lui este unul impresionant si cred ca a stabilit un record national cu aceasta ocazie. De asemenea, colegii nostri Valentin Zanfir si Catalin Mitrea au alergat foarte bine, depasind considerabil 100 km. Nu trebuie sa uitam ca vorbim de un concurs de anduranta, nu e deloc simplu sa alergi pe parcusul a 24 de ore, cu atat mai mult cu cat acum au fost nevoiti sa restranga zona in care au putut alerga foarte mult.

In incheiere, as vrea sa le multumesc membrilor comunitatii PRC pentru unitate si solidaritate!

Ii felicitam inca o data pe toti trei pentru performanta si efortul lor si le multumim pentru inspiratie!

 

L.C: Ce planuri are PRC anul acesta? Cum stam cu competițiile de anul acesta? S-au anulat ori s-au impus doar reguli noi?

L.G.: PRC si-a propus sa ramana o comunitate la fel de frumoasa si sa-si diversifice activitatile. Vom avea mai multe antrenamente si mai multe iesiri in natura, la munte, de exemplu, nu doar pentru alergare, dar si pentru drumetii. Ne-a lipsit foarte mult natura in toata aceasta perioada de izolare asa ca vom recupera. Asa cum spuneam, vor fi si evenimente de socializare prin sport. Totodata, ne asteptam sa crestem numeric. Ii asteptam alaturi de noi pe toti ploiestenii care isi doresc sa se orienteze catre sport si aer liber de indata ce restrictiile vor fi ridicate.

Multe dintre competitiile de anul acesta au fost anulate, altele au fost reprogramate, dar vom sti daca se vor tine in functie de evolutia situatiei.

Ne e dor de atmosfera de cursa, de incurajarile de pe traseu, de senzatia de start si de finish, de intalnirea cu alergatorii din tara;  pana atunci ne antrenam cu sarguinta si asteptam cu nerabdare primele deplasari ale comunitatii Ploiesti Running Club la competitii.

In incheiere, as vrea sa multumesc fiecarui membru al comunitatii PRC pentru implicare, pentru unitate si pentru ca suntem o echipa!

 

 

Alergarea ca stil de viata