– Mami, eu la ziua mea vreau sa imi chem toti colegii!
Cat mai e pana la ziua mea?
– 1 luna si ceva, mami! Si ce vrei cadou?
– .. papusi LOL!
Iaaaaar? Mi-am zis in gand…
Discutia asta m-a aruncat putin in oala cu melancolie zilele acestea! 5 ani de Agnes, Doamne, cum au mai trecut!
Gandindu-ma la acesti 5 ani si raportandu-ma la o discutie recenta pe care am avut-o cu cineva referitoare la primii ani din viata copiilor nostri, am realizat ca uitandu-ma in urma vad multa joaca! Joaca dusa uneori pana la epuizare! Pentru noi, parintii, evident!
Vad casa presarata de jucarii, in camera ei, in dormitor, in living, baie sau bucatarie pana la ore tarzii in noapte. Vad multe carti de colorat, bucatarii, truse de doctori, instrumente muzicale, plastelina, blocuri de desen, zeci de culori si carioci! Cred insa ca joaca este cea care dezvolta cu adevarat totul in copii.
Incerc sa nu o influentez pe Agnes in niciun fel, dar realizez ca asta nu depinde de mine si ca ea, fara sa vreau eu, imprumuta mult din ceea ce vede la mine, din ceea ce fac, din femeia matura pe care o vede!
Nu de putine ori mi-a mutat toate decoratiunile din dormitorul nostru in camera ei, nu de putine ori mi-a luat tot ce aveam pe masuta de machiaj si mi le-a ascuns inlocuind totul cu obiectele ei. Oja pentru copii, farduri pentru copii, pensule de toate formele si marimile, clamute, multe bentite pentru par, etc!
Mi se pare ca tendinta parintilor de fete este aceea de a incerca sa le tina cat mai departe de astfel de lucruri, considerandu-le superficiale si nepotrivite pentru varsta lor, dar eu m-am trezit repede la realitate. Nu are nicio treaba cu activitatiile „serioase” de copil, pentru ca si eu am fost asa si cred ca toate femeile mature au avut tendinta de a face si a copia fix ce faceau mamele. Rochii, palarii, esarfe, pantofi cu toc, oja si farduri! Tuturor ne straluceau ochii la vederea acestora si dadeam iama in ele cu orice risc!
Eu cred ca am gasit un echilibru in ceea ce o priveste pe Agnes. Iubeste mult activitatile la care mergem, pictura, balet, engleza, iubeste cartile, citim aproape in fiecare seara, dar are din partea mea acordul de a se juca fix cu ceea ce isi doreste chiar daca uneori asta inseamna sa-si manjeasca pleoapele in albastru si unghiile in roz!
Ca magazinul Noriel a devenit laitmotivul vietii noastre…nu mai adaug, cred ca majoritatea parintilor empatizeaza cu mine in aceasta privinta.
Am ras in sinea mea cand Agnes mi-a facut recent lista cu preferintele ei pentru cadoul de ziua ei.
Arata cam asa:
- seturile de creatie de la Color Chic (trusa de manichiura, tatuaje pentru par, luciu de buze)
- gentile cu paiete reversibile Color Chic
- seturile de la Science for You (Laboratorul de parfumuri, Fabrica de parfumuri)
Deci tocmai fiica-mea imi vorbeste cumva de trenduri in ceea ce priveste jucariile. Asta imi mai lipsea…
Sa nu va mai spun ca a tinut sa adauge, de papusile LOL stii de mult, da?
Cam asta e despre copilarie! Joaca si jucarii! Nu sunt adepta muntilor de jucarii desi e o realitate ca acestia se cam formeaza indiferent cat de “tari” ne-am tine noi parintii. E bine totusi sa existe o moderatie si proactivitate in relatia de joaca parinte-copil caci altfel jucariile se strang si raman in cutiute ne atinse!
Amintirile se scriu cu jucarii uzate asa ca va puteti face plinul cu jucarii in trend in magazinul Noriel din AFI Ploiesti si apoi va uram spor la jucat! Sa se lase cu rasete zgomotoase de copii fericiti!
